Conţine lapte lichid, dar nu şi spumă uscată. Este preferatul celor care vor o cafea cu gust mai intens.
Dar când a apărut flat white şi cum a ajuns la noi?
Ia să vă povestesc:
Wikipedia spune că în 1962, în filmul Danger by my side, s-a făcut o referire la un flat white, deşi nu e clar dacă era vorba sau nu de “băutura modernă”;
hm, ca şi cum anii ’60 ar fi fost un fel de preistorie a meseriei de barista!
Apoi, prin 1976, băutura a fost menţionată în telenovela australiană The young doctors, în care unul dintre personaje cerea 2 flat white-uri la restaurant. De altfel cea dintâi atestare reală provine tot din australia unde, la jumătatea anilor ’80, flat white apărea în review-ul făcut unei cafenele din Sidney.
Ce zic neozeelandezii?
Că flat white provine de la ei, bineînţeles :). Se spune că prin 1989, la o cafenea din Wellington, cineva încerca să facă un cappuccino cu lapte degresat, care nu voia să facă spumă. Cu o doză de cinism, omul a numit rezultatul flat white.
De altfel, la capitolul invenţii, relaţiile dintre Australia şi Noua Zeelandă sunt sensibile: cele două ţări transformă în câmp de bătălie originea diverselor preparate, cam cum facem şi noi cu sarmalele, cu zacusca, cu micii, cu toate produsele care se găsesc sub o formă sau alta în toate ţările balcanice.
Flat white a fost exportat în Marea Britanie prin 2005, iar prin 2010 deja băutura era comercializată la un mare lanţ american de cafenele (nu îl numim, să-şi facă ei reclamă pe cont propriu). Flat white se găsea tot mai des în cafenelele din New York, mai ales la cele deţinute în parte de actorul Hugh Jackman, care se străduia în mod special să popularizeze produsul.
De ce ai nevoie
pentru un flat white?
De cafea de specialitate proaspăt prăjită, lapte cu 3,5% grăsime, un espressor scump şi răbdare. Sau, o variantă mai simplă: de un drum până la Cofeels, unde poţi savura cel mai delicios flat white, susţinând în acelaşi timp singura cafenea socială a Clujului!
