O treime din startupuri includ impactul social printre obiectivele lor, cel puţin conform Financial Times.
La noi modelul întreprinderilor sociale abia de a prins aripi, dar în Marea Britanie cică erau în jur de 99 de mii acum câţiva ani.
Întreprinzătorii din ziua de azi recunosc un lucru: faptul că se poate obţine profit
făcând un bine în acelaşi timp, iar industria cafelei nu e o excepţie.
Dar întâi de toate, cu ce se mănâncă o întreprindere socială? Sau, să rămânem în termeni: se bea cu lapte sau cu frişcă? Răspunsul e afirmativ pentru angajaţi, explică Lucian Butnaru:
“Întreprindere socială presupune să-ţi asumi că 90% din profit va rămâne în firmă, nu îţi va reveni ţie, ca acţionar. Apoi îţi asumi că nu vei face discriminări salariale, iar cel mai mare salariu va fi maxim de 8 ori mai mare faţă de cel mai mic. Deci dacă tu vrei să creşti în veniturile tale de top management, trebuie să iei cu tine toată firma.”
Aşadar, o cafenea socială nu e neapărat una la care lucrează persoane cu dizabilităţi; înseamnă pur şi simplu că şeful nu îşi poate atribui un salariu imens, completat cu spor de stres, spor de comunicare şi spor de gestionare a espressorului, în timp ce angajaţii abia de primesc minimul.
De altfel în lume au apărut şi alte modele de cafenele sociale: de exemplu London Redemption Roasters din Londra, unde se oferă training de barista pentru deţinuţii tineri, astfel încât să-şi găsească mai uşor de lucru după ce ies de după gratii.
Uneori apare la suprafaţă câte o discuţie meschină, despre serviciile sociale care sunt o povară tot mai mare pentru stat. Acum câţiva ani chiar a avut loc un protest, pentru că guvernul a decis să testeze serviciile sociale asupra autorităţilor locale, punând, dintr-o singură mişcare, primăriile mici în incapacitate de plată şi lăsând multe persoane cu dizabilităţi cu un venit nesigur.
După cum am spus: nu e neapărat ca o cafenea socială să angajeze persoane cu dizabilităţi, dar se întâmplă ca de multe ori să o facă.
Exemple de cafenele de acest tip sunt mai comune la New York, destul de comune la Paris şi cam rare la noi. Căutându-le, susţinându-le, sprijini integrarea pe piaţa muncii a persoanelor cu dizabilităţi care lucrează acolo şi reduci dependenţa acestora faţă de resursele statului.
Fiind o întreprindere, o cafenea socială îşi poate măsura succesul în moduri convenţionale, în funcţie de profit şi rata de creştere. Pe de altă parte succesul se poate măsura şi în funcţie de impactul social. O cafenea obişnuită poate că organizează evenimente cu un caracter social; pe de altă parte, la o cafenea socială acest aspect este prezent în permanenţă.
Cafeneaua socială nu e o organizaţie caritabilă, nici nu încearcă să profite de bunăvoinţa oamenilor pentru a aduna profit. Aceasta îşi propune pur şi simplu să ofere o oportunitate de afirmare celor proveniţi din grupuri vulnerabile, pentru care puţine nişe există în mediul tradiţional de afaceri.
Să rezumăm motivele pentru care să alegi o cafenea socială:
- Pentru că-i susţii pe angajaţi, nu doar pe şeful lor.
- Pentru că sprijini cauza socială asumată de cafenea
- Pentru că susţii angajarea persoanelor cu dizabilităţi, reducând astfel dependenţa lor faţă de stat.
Aşteptăm motivele tale în comentarii: de ce ai ales să treci pe la cafeneaua socială?